Ehee! Acum este acum, atunci este atunci !

Nu stiu a fost demult, a fost ieri, posibil sa am de rezolvat ceva cu timpul, si ca sa merg mai departe cu intrebarile, eu fiind clientul cu metaforele astfel ca as continua cam asa: cine este timpul ? ce este timpul? ce ai de rezolvat cu timpul ? ce faci ? cum  ? cand  ?  in ce fel  ? exista si alte posibilitati ? ce beneficii ai ?

Calatoria continua

Acum vad trecutul, prezentul si viitorul si nu ma mai pot fofila, minunat ca am resurse peste tot, experientele de viata au fost si sunt minunate, abia astept sa vad ce urmeaza si ce altceva este posibil ! am aceasta atitudine de curiozitate de atentie si recunosc ca inainte nu o aveam motiv pentru care am de lucru ca sunt foarte foarte curioasa. Acum se intampla cam asa: intreaba-te ? OK  raspunde ! ok si  scrie OK (am descoperit ca se intampla minuni cand scrii) si esti atent atunci cand apare o emotie, senzatie, gand, comportament.

O sa scriu asa in incheiere marea intelepciune dar pana atunci povestea.

Imi amintesc obiectivul primei sesiunii de coaching „Pierdut suflet ,gasitorului ,recompensa am inteles ca oricum eu o sa-l descopar asa ca nu este nici o problema cu recompensa, ca va fi a mea ? ”

Acum realizez si etica coach-ului in contractare dar si faptul ca atunci nu prea am dat importanta, desi verbalizasem, ba chiar scrisasem obiectivul si cine il aduce la indeplinire, EU, era foarte important sa-mi gasesc sufletul si marturisesc ca l-am gasit. Am plecat insa cu atitudinea sunt o proasta, nu reusesc sa fac nimic, am nevoie de o sedinta de coaching ca sa fac ceva, costa mult, dar daca esti prost nu ai decat sa platesti.

Am avut un prim soc am inteles, Miecuri in loc de Marti, deci aud ce vreau sa aud, adica nu maine mai bine poimaine, interesant tipar de amanare!  Ce aman in viata mea ? In ce domeniu? Cand si cum fac asta? Ce beneficii am ? Pot sa obtin aceste beneficii  si altfel ? Cum ? OK ! Sa continuam pentru ca marele soc a fost cand am constatat ca sunt OK (coach-ul a stiut cu ce pozitie  am venit si mi-a daramat-o pur si simplu asa pocnind din degete, acum dupa ce am scris asta am aflat ca era ceva legat de postura cred ca aveam umerii lasati si capul plecat gata paranteza la paranteza) in coaching se numeste tu esti OK eu sunt OK nu este obietivul Coach-ului si al tau asa ca treaba ta este sa-l realizezi si treaba coach-ului este sa te antreneze pentru asta.

Din aceasta pozitie, eu sunt OK, am lucrat la obiectivul meu –sa-mi gasesc sufletul. Acum imi dau seama cat de pretios este carnetelul, cat de pretioase sunt cuvintele scrise, niste „bazaconii” insa dupa sesiunea de coaching daca esti sincer cu tine, acestea sunt metafore care iti vorbesc despre tine, resurse si obiectivul tau.

Imi amintesc minutele de dupa sedinta pentru ca am plecat ghiulea la birou, am deschis carnetelul si cand am vazut ce am scris m-am ingrozit, eram in deriva chiar nu stiam cine sunt si nici unde sunt ce sa mai vorbesc unde vreau sa ajung. Noroc cu alte cuvinte scrise de mine, ancorate de coach, gasite in acelasi carnetel ceva de genul „am rabdare” si de atunci am avut, desi periodic imi este pusa la incercare, chiar si acum.

Vreau sa spun ca functioneaza, coaching-ul chiar functioneaza, mi-am gasit sufletul nu era nici murdar, nici prafuit nici mai nu stiu „cum” ,era langa mine, poate prea aproape de nu-l vedeam, aveam la aceea vreme o convingere de genul ca trebuie sa-l cauti sondand adanc. Nu am facut vreo calatorie initiatica pur si simplu am aplicat instrumentele si a functionat.

Cum era viata mea inainte de coaching

Nu stiam cine sunt, ce fac, unde sunt, cum fac, cu cine fac, daramite sa stiu unde vreau sa ajung, cum, cu cine, in ce fel, cand, si alte coordonate? fara scop.

Am intrat in sesiunea de coaching cu acel obiectiv sa-mi gasesc sufletul ca sa constat imediat dupa sesiune (multumesc coach-ului pentru spatiu) ca este o problema de relationare generala declansata de o nemultumire cu privire la exercitarea profesiei de avocat si uite asa identificata fiind problema (de mine), lucrurile s-au asezat si au intrat pe un fagas normal.

Am avut constientizari in mod continuu, intr-o metafora pe care am folosit-o s-a aprins becul, daca intr-un proces de coaching se spune ca este ca si cum umbli cu lanterna intr-o camera intunecata cautand un lucru eu am aprins becul, s-a facut lumina si acum vad toate lucrurile.

Oamenii chiar ar trebui sa stie ca au toate resursele pentru a reusi, iar pentru asta nu trebuie sa sti decat cine esti si cine vrei sa fi, DA dar dupa ce afli minunat este sa faci calatoria sa devi cine vrei sa fi, acum stiu si ca te poti razgandi, ca poti sa modifici ruta.

Lasand gluma (lucrurile serioase se spun in gluma) vreau sa scriu marea intelepciune suntem cu adevarat rezultatul emotiilor gandurilor si actiunilor noastre. Spuneam acest lucru si inainte de coaching undeva la nivel subconstient aparea si ca o experienta pe care o traisem toate sentimentele noastre exista. Cu toate acestea, doar pentru ca simtim ceva, aceasta nu inseamna ca putem presupune ca ele sunt reale. Spun ca nimeni in afara de mintea noastra nu ne face nimic nu inseamna ca daca te calca tramvaiul te-a lovit mintea spun doar ca devenim emotiile pe care le traim gandurile pe care le avem si actiunile si comportmentele pe care le desfasuram.

Cand am pus lupa pe acest rationament am costatat ca este adevarat ca nu poti schimba pe nimeni si ca este mai ecologic si la indemana sa te schimbi TU! In acelasi moment m-am schimbat si totul in jurul meu s-a schimbat si se schimba! Cu adevarat tine de sinceritatea ta si este un mecanism de a face fata situatiilor si ne permite sa continuam sa facem ce ne dorim si ne implineste. Poti sa lucrezi cu mintea si sa generezi comportamente si actiunii noi in mod natural si firesc lucrurile pur si simplu se intampla.

Am influentat si viata celor din jur fara sa fac ceva anume, eu am devenit constienta si in mod ciudat toti din jurul meu au devenit constienti, in cel mai evident mod stiu ce fac si cine sunt la fel si cei din jurul meu stiu ce fac si cine sunt. Am inteles care este treaba mea, care este treaba celuilalt si care este treaba lui Dumnezeu, si cel mai important nu am mai facut treaba altcuiva mai ales treaba lui Dumnezeu.

Raspunderea este personala, dar acum ca stiu nu pot doar sa arat cu degetul de genul raspunzi pentru ceea ce faci, asta faceam candva, acum daca ceva nu merge fac altceva si ma asigur ca fac ce trebuie din ceea ce vreau.

Cred ca am reusit ceva in domeniul prioritizarii.

A fost o perioada in care ma simteam vinovata de actiunile celor din jur, acum nu mai este asa si este minunat, reusesc cumva sa aduc constientizare in mediu si parca toti devin responsabili de actiunile lor. Daca ma deranjeaza ceva nu mai las lucrurile in coada de peste sunt responsabila si ma bucur.

Marea intelepciune dupa sesiunea de coaching

Avocatii nu dau hotararii judecatoresti fac tot ce pot si tot ce stiu pentru a prezenta cazul in care este angajat insa nu sunt  raspunzator de erorile de judecata ale magistratului.

Noroc cu coachingul ca uneori si judecatorii lasa impresia ca nu ei au dat hotararea si asa o forta supranaturala s-a infiltrat in aplicarea legii.

In mod ciudat desi parea un obiectiv legat de suflet, sesiunea m-a dus in zona profesionala si de atunci se tot confirma ca problema nu este acolo unde crezi ca este.

Marea realizare

Traiesc constient si asta este foarte bine, de cand cu coachingul nu ma mai pot ascunde imi este foarte clar ce fac de ce fac si la fel de important ce fac ceilalti, acum de ce fac ei este treaba lor si sper sa stie daca nu, recomandarea mea este o sesiune de coaching.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *